Ambienta propusa de doi tineri .

Te arunci peste oameni nestiind ce va urma . Esti inconstient si impingi tot mai tare , fortezi nota si iti pui ochelarii ...
Vreau sa te intalnesc pe un peron ... in fata unui tren . Romantismul dintre noi sa fie doar spatiul unic ce ne dezbina . Regimul totalitar din alt secol sa ne intrige si sa ma faca sa te sarut pentru ca altfel nu am curaj .
Peisaj sumbru la orizont , liniile de tren sunt inca vii , toamna cad frunzele , picura usor , o carte pe jos (rezumatul unei intregi nuvele ) .
Asa mi-as imagina eu propria poveste de dragoste .
Scrisoarea imaginara sa nu se trimita prin intermediul unui postas , ai parea complet nebun ... adu-o tu , te-ar putea atinge .
Te-a sarutat fara rost si te-a incalzit fara rost , nici o senzatie din lume nu ti-o poate inlocui pe aceea adevarata , tangibila . Tanjesti dupa primul scris , prima lectura ...
Esti dincolo de mine ... nu te poate patrunde . Esti transparent , esti pe un peron ... si astepti trenul ...
Intr-un mod abundent te folosesti de ea doar ca sa-ti scapi pielea . Nu o sa mai ainiciodata curajul s-o infrunti ; asta fiind o reactie adversa .
Viata pe un peron , peronul vostru ... si picura , si e o carte pe jos ... va aplecati amandoi dupa ea crezand ca asa o sa va scapati pielea , dar habar n-aveti ce se va intampla .
Vrei sa-i zici de ce o iubesti cand nu e nici macar a ta ?
Vrei sa-i zici de ce il iubesti cand nu e nici macar al tau ?
Iar si iar , in acel spatiu unic , se va indragosti ...