Inca il mai doare trecutul vag si nemilos ;
Nisipul ud si rece nu vrea sa mai te`auda !
Stie ce`a fost ; suspina doar in soapta .
Auzul fin al mastii care iti imita gandul
Se zbate pe un tarm pustiu si adormit !
Nimic nu poate sterge , nici valul insetat ;
Un val al unei mari mai negre de cand pescarusii s`au mutat !
Doar rasaritul stia ca in brate ne gaseste dormind ;
Buzele bronzate stau despartite si plang .
Frigul si`a dat seama ca nici el nu are rost
Lasand umilul soare sa`ncalzeasca putin orizontul .
Nu mai exista soare , nici luna , totul s`a suparat ;
De cand cu ochii tai trecutul l`ai condamnat ;
L`ai inchis pe un vapor ! Alb si Negru ,
Un vapor care in zare se pierde sub un nor !
Iar norul se ineaca in palidele strofe
Ale unei poezii sarmane , fara rima ... scrisa
cand
dorul pleaca
SPRE TINE !
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu