Stim cu toţi că la apus
Soarele se lasă dus
Spre iatacul de odihnă
De sub orizontul tindă
Pătruns de noaptea grea de stele
Un gând ascuns mă macină
Si-aş vrea să aflu câte cele
De somnu-i nu-i cu pricină
Pe ce-o dormi ? m-am întrebat
Pe iarbă nu, căci e păcat
Nu cred că vrea s-o ofilească
Si-apoi pe zi s-o pârjolească
Bun, asta-i vara, însă-n iarnă ?
Cred că nu doarme în zăpadă
Căci ar topi-o, iară zarvă
De s-ar isca ar fi prea gravă
Sau doarme-n mare presupun,
Ori pe vreo stâncă părăsită.
Dar nu se poate, nu-i nebun !
De valuri n-aţipeşti o clipă.
Si atunci cum ? când se-odihneşte ?
Sau unde doarme dragul soare ?
Căci ziua ştim că străluceşte
Iar seara iar coboară-n zare...
Sau poate nu ... (poezie gasita ) dedicata lui Soare . Poate mai alunga si el norii aia .... Si imi vreau soarele inapoi ... ACUM!
5 mai 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
zici ca e gasita ! unde ? /:)
doesn`t matter
Trimiteți un comentariu