Marea nu mai este rece , dar nici calda ; exact ca minciuna ce ne-a despartit .

Marea - un loc in care sa-ti aduci aminte de iubirile pierdute , de cele care au fugit cu prima adiere de vant ...
Muntele - un loc unde iti poti consuma fericirea , te poti simti liber , poti vorbi cu tine insuti ...
Contopirea dintre cele ne pot aduce iubirea adevarata , cea pe care unii dintre noi , inca , o mai visam ... Si stiti ce ? Atunci voi putea deosebi raul de bine , iar trecutul nu va mai trece prin mine , doar ca sa ma raneasca ...
E ca un peisaj de mare ; te nelinisteste , te imbata , te surprinde , te obsedeaza ... exact la fel ca o iubire de-o vara care s-a pierdut la ultima adiere de vant .
Spatiul masurat dintre adevar si minciuna nici nu se compara cu ceea ce simti , e un fel de adevar in tot ceea ce scriu eu , aici , dar pe de o parte si o minciuna . Mai vreti sa mai simtiti adevarul ? Va mintiti si va tot mintiti , v-ati obisnuit , d`aia adevarul a inceput sa doara din ce in ce mai tare pentru ca minciuna e tot mai dulce , iubirea mincinoasa dintre noi a pus capat adevarului si am ramas doi prosti in trecut , doi prosti care n-au fost in stare sa se minta ...
Aici a fost pusa in discutie marea , marea care este rece acum ; cel putin in sufletele lor ...