Cafeaua.

Cand vrei sa te opresti , ai vrea si mai mult ... Dar nu ! Stop ! Opreste-te, ia-ma mai bine de mana si hai sa plecam , iar , si iar ... si iar ...
Accidentele imaginatiei iti mai aduc aminte de mine . Stropul de iubire strecurat printr-o privire , iubire usoara , de altfel , neconstruita , doar privita . Te prefaci , te schimbi , te incerci ... iar eu sunt vinovata .
Cand vreau sa plec, nu ma lasi ... Mincinos , ca de altfel , iubirea noastra , aia mincinoasa , tu ai zidit-o si mi-ai dat-o si ... si ... acum nu ma mai lasi sa plec ? Si am promis ca n-am sa te uit , dar cand iarna si toamna se iubesc este vara , nu? Inca ma uit la ceas si tot nu stiu de ce ma mai gandesc la tine , si de ce am tocmai de tine nevoie ? Necesitatea de a te accidenta doar pentru a mai simti ceva , e acum iluzie ; atunci cand o sa ma chemi am sa vin , doar lasa-ma sa te iubesc ...
Este romantism pur , stiu , porcarii , teoreme , citate, proverbe ... Ma cert cu mine , si sunt nebuna ,istoria parfumului inca ma rascoleste , si ma face sa te vreau si mai mult , pentru ca dincolo de sarut , se afla placerea , dincolo de placere se afla accidentul .
Pe zi ce trece , noaptea imi vine si mai mult imi minte ; si esti jurnalul meu ...