Este studiul facut de dorul dintre noi .

Iubirile vechi ? Iubirile-s trecute de pragul nostru , zambetul s-a sters singur , atractia este de fapt intalnirea .
Te gandesti si ti-e dor sa te trezesti in natura , linistea omului de la tara, cafeaua din fiecare dimineata , ti-era usor sa nu te mai gandesti ... Stop ! Telefonul suna ... scuza penibila , de altfel , de vocea mea s-a indragostit , nu de mine . Incerc sa caut ceva in tine , ceva care nu prea stiu cum arata , si cum nu stiu cum arata nu cred ca o sa stiu vreodata daca am gasit .Stateam ... si stateam si in timpul furtunii ; voiam sa te simt , sa ma pupi usor ... si sa intuiesti ca in sfarsit iti apartine ceva ... Ceva`ul acela care nu se vede , poate nu se gaseste , decat intr-o forma invizibila noua .
Libertatea e dureroasa acum , tinzand spre nedefinirea noastra , spre apelul respins , dorul isi are cuvantul acum ; cateva cuvintele care ne umpleau sufletul , iar ochelarii stersi pe banca de unde puteai vedea intregul parculet , acelasi geam de unde iti pot vedea blocul , si acelasi loc din fata blocului meu imi raspund singure la faptul ca imi este dor pentru ca pana si locurilor le este dor de noi , de aceeasi bataie de joc , de acelasi sarut , de aceeasi privire , dor de acelasi dor ...
Cata tacere poate sa existe in tine ?